Un jurnal săptămânal de sarcină care păstrează totul — de la momentul în care ai aflat, până în clipa în care îl ții în brațe pentru prima dată.
Ce ai simțit? Unde erai? Care a fost primul gând care ți-a trecut prin minte?
Îți amintești acum. Clar, viu, ca și cum s-a întâmplat ieri.
Dar iată ce se întâmplă: viața merge repede. Săptămânile se estompează. Prima mișcare, prima ecografie, noaptea în care ai plâns fără niciun motiv — aceste momente care par imposibil de uitat se uită.
Nu pentru că nu îți pasă. Ci pentru că asta face timpul.
Frica nu este de această sarcină.
Frica este de a o uita.
Mă numesc Jelena. Sunt mamă a doi copii.
În timpul primei mele sarcini, am vrut ceva care să mă urmărească în fiecare săptămână — nu o aplicație generică, nu un simplu caiet, ci ceva creat cu adevărat pentru această călătorie. Ceva pe care să-l pot da, într-o zi, copilului meu.
Am căutat. Nu am găsit — nu pe piața românească, nu în forma potrivită.
Și atunci m-am așezat și l-am creat eu.
M-am gândit la fiecare săptămână prin care am trecut. La fiecare întrebare pe care am avut-o. La fiecare moment pe care mi-era teamă să-l uit. Am construit un jurnal în jurul tuturor acestor momente — săptămână cu săptămână, de la bun început până la naștere.
Fiecare pagină a fost gândită în jurul unui moment real, o întrebare reală, o emoție reală. Nu sunt pagini goale. Ele te ghidează.
Înainte de burtică. Cum ai aflat. Prima persoană căreia i-ai spus. Reacția lui — în propriile cuvinte, cu spațiu să o scrie.
Pentru că într-o zi, copilul tău va vrea să cunoască și această poveste.
Fiecare vizită are propria pagină dedicată. Data, măsurătorile, notele — și un spațiu rezervat pentru fotografia ecografică.
Imaginea alb-negru de pe telefonul tău se va pierde. Aceasta nu.
Fiecare săptămână are propria pagină. Sus: mărimea bebelușului — comparată cu un fruct sau o legumă. Săptămâna 5 este un bob de mazăre. Săptămâna 40 este o lubeniță.
Pe pagină: un tracker al dispoziției, spațiu să scrii și un sfat mic — ceva despre corpul tău, despre dezvoltarea bebelușului sau pur și simplu ceva care să te ajute să respiri în acea săptămână.
Acesta nu este un jurnal de bord. Este o conversație cu tine însăți — și cu copilul pe care îl crești.
O pagină în mijlocul jurnalului. O ilustrație detaliată de colorat.
Niciun prompt. Niciun text. Doar tu, un creion și cinci minute liniștite.
Pentru că uneori de asta ai nevoie.
Ultimele pagini ale jurnalului sunt pentru naștere. Data. Ora. Greutatea. Lungimea. Camera. Cine era acolo. Ce s-a întâmplat. Cum te-ai simțit. Primul cuvânt pe care l-a spus partenerul tău.
Într-o zi, copilul tău va citi asta și va ști exact cum a venit pe lume.
Este o călătorie de ~70 de pagini — construită în jurul sarcinii tale, săptămânilor tale, poveștii tale.
Vreau jurnalul meu →
Nu flori care se ofilesc într-o săptămână. Nu un card cadou pe care îl va uita.
Un loc în care să scrie povestea pe care o trăiește.
Acest jurnal este cadoul care continuă — în fiecare săptămână timp de 9 luni, și apoi pentru tot restul vieții ei ca mamă.
Iată ce spun ele.
Ea va crește.
O vei iubi mai mult decât îți poți imagina acum.
Și într-o zi — peste zece, cincisprezece, douăzeci de ani — te va întreba cum a fost.
Cum a fost când era doar cât un bob de mazăre. Când ai plâns fără niciun motiv într-o marți. Când el și-a pus urechea pe burtică pentru prima dată și n-a putut rosti un cuvânt.
Vei vrea să îi spui totul.
Acest jurnal face în așa fel încât să poți.
Pentru că sarcina nu este doar ceva care se întâmplă cu corpul tău.
Este începutul poveștii ei.
Și ea merită să o cunoască.